Scurtă istorie

Scurtă istorie a activităţii de ajutor reciproc la Galaţi

Istoria activităţii de ajutor reciproc la nivelul municipiului Galaţi, ca dealtfel în majoritatea marilor oraşe ale ţării, a început cu multă vreme în urmă.

 Primele case de ajutor reciproc au apărut pe fundamentul creat, încă din secolul al XIX-lea, de către casele de binefacere, fundaţiile, casele de sănătate, casele de asigurări sociale, casele de ajutor mutual, ş.a.

Sunt cunoscute, încă de dinainte de anii 1850, ajutoarele Eforiei Galaţi pentru fanaragii şi hornari ajutoare de înmormântare pentru slujbaşii de la Eforie, ajutoare pentru locuitorii unde s-a depozitat cherestea de către negustori, ajutoare pentru hamalii din port şi oraş care scoborau butoaiele în hrube la diferiţi comercianţi, precum şi ajutoarele ocazionale, cum sunt cele pentru plutaşii care intrau în port cu cherestea.

 Către sfârşitul secolului al XIX-lea, la presiunea muncitorilor, încep acordările de ajutoare şi de către unităţile industriale. Astfel, în urma grevelor muncitorilor de la concernul austriac Gőetz” din anii 1892 şi 1896, conducerea alocă fonduri speciale pentru ajutoare de accidente şi înmormântare.

Până în anul 1900, erau la Galaţi cel puţin 14 societăţi, case şi fundaţii de ajutor şi ajutor reciproc, din care exemplificăm câteva, în vederea cunoaşterii preocupărilor unor unităţi economice, fundaţii şi societăţi privind ajutorarea populaţiei (Statutele acestor societăţi se află la Biblioteca “V.A.Urechia” Galaţi).

În anul 1877, se înfiinţează la Galaţi „Societatea Internaţionale a Industriilor şi Profesioniştilor din Galaţi”. Societatea acordă membrilor săi credite de 200 lei rambursabile în 20 de rate, susţinerea copiilor membrilor săi la „Şcoala de Meserii” ş. a. 

 În anul 1880 se înfiinţează „Societatea pentru îngrijirea bolnavilor şi înmormântarea morţilor” şi „Societatea Alinarea Durerii” care avea drept scop principal „căutarea şi îngrijirea necesară a membrilor lor bolnavi, soţiei şi copiilor, pentru orice caz de boală, precum şi mijloace pentru conducerea membrilor decedaţi, consolarea şi ajutorarea familiei”.

În anul 1881 se înfiinţează, pe lângă Primăria Galaţi, societatea „Economica”, care acordă împrumuturi pentru înfiinţarea de societăţi economice şi de construcţii de locuinţe. Sunt, deasemenea, cunoscute ajutoarele nerambursabile şi acordarea de terenuri fără plată, celor care se stabileau în „Cartierul Demobilizaţilor”, localizat între Bulevardul I (probabil strada George Coşbuc), strada Brăilei şi str. Tecuci, colţ cu strada V (probabil Bucureştii Noi), nume dat străzii prin faptul că aici au primit terenuri şi ajutoare şi demobilizaţi din Bucureşti.

În anul 1882 ia fiinţă societatea „Liga Morală” cu scopul de „încurajare a bătrânilor şi ajutor material”.

 În anul 1890 ia fiinţă „Societatea de îngrijire a membrilor bolnavi şi conducerea decedaţilor”.

 În anul 1891, în mediul muncitoresc, ia fiinţă „Societatea Înfrăţirea Muncitorilor” care acordă ajutoare de înmormântare şi ajutoare pentru bolnavi, precum şi „Clubul Comercial” cu „scop distractiv şi de împărtăşire a ideilor şi sentimentelor”. Cu acelaşi scop, se înfiinţează la 24 ianuarie 1893, „Clubul Tinerimea” „pentru distracţia, cunoaşterea, împărtăşirea ideilor şi sentimentele tineretului”.

 În anul 1897 se înfiinţează „Societatea Lucrătorilor Măcelari” pentru  „ajutorarea membrilor societari în caz de boală, de lipsă şi de moarte”.

  În anul 1900, sub Preşedenţia perpetuu a P.S. Episcop al Eparhiei „Dunărea de Jos” se înfiinţează Comitetul de Ajutorare la Spitalul „Elisabeta Doamna”. Menţionăm că majoritatea societăţilor de într-ajutorare, aveau ca preşedinte onorific pe Episcopul Episcopiei „Dunărea de Jos”.

 După anii 1900, ajutoarele sunt acordate în continuare de unităţi economice, aşa cum sunt cunoscute ajutoarele acordate de către „Fabrica Textilă Turcă” din Str. Cezar Nr. 2 sau la „Societatea de Prelucrare a Lemnului” ce a făcut parte  din concernul austriac „Gőetz”. După preluarea societăţii austriece de către „Foresta”, s-a înfiinţat un serviciu special de ajutor pentru pensionarii societăţii.

În anul 1924 “Sindicatele Unitare” au înfiinţat o brutărie pe baze cooperatiste ce deservea muncitorii cu pâine la preţuri “convenabile”.

  În aceeaşi perioadă, Ministerul Muncii, Cooperaţiunii şi Asigurărilor Sociale, înfiinţează case de asigurări sociale. La data de 25.03.1923, este  cunoscută pe strada Domnească Nr. 102, „Casa centrală a Asigurărilor Sociale”, casă la care membrii săi cotizau atât pentru sănătate, cât şi, mai ales, pentru asigurarea de ajutoare materiale în caz de deces. Se asigura ajutor de înmormântare „pentru pensionarii care au cotizat regulat minimum 200 de săptămâni”.

 Mai târziu, prin Circulara 96 din 02.03.1937, în cadrul art. 1 se specifică: „Spre deosebire de legiuirile anterioare..., cari acordau ajutor de înmormântare numai pensionarilor asiguraţi, Legea de unificare..., acordă ajutor de înmormântare şi urmaşilor pensionarilor, socotit la de 4 ori pensie de bază”.

  Şi tot după anii 1900, apar la Galaţi primele case de ajutor reciproc independente şi de sine stătătoare.

 În anul 1906 se înfiinţează „Societatea de Ajutor Reciproc „Moldova”  unde „poate fi admis ca membru orice persoană, cu condiţia de a exercita orice ocupaţiune onorabilă şi de a fi deplin sănătoşi...Pensionarii nu vor putea beneficia decât de ½ din avantajele prevăzute de art. 11 din prezentul statut”(Anexa 1).

 La data de 24 mai 1909 s-a înfiinţat „Societatea de Ajutor Reciproc „Mângâerea” cu o durată fixată la 25 de ani, “la care termin, adunarea generală decide funcţionarea ei mai departe sau depunerea averei ei tot unei societăţi cu scopuri identice”. În statut sunt specificate formele de ajutor de deces, precum şi „ajutor pentru copiii remaşi, mai mulţi de 2...” (Anexa 2).

Vorbind despre societăţile de ajutor reciproc din Galaţi, se cuvine să aruncăm o scurtă privire şi spre istoricul societăţilor de întrajutorare din Tecuci.

 La data de 31 ianuarie 1882 s-a constituit la Tecuci “Societatea Funcţionarilor Publici” care asigura ajutoare medicale şi de deces, organiza activităţi filantropice şi de întrajutorare umană.

 La data de 18.02.1892, profesorul Ghe. Anghelescu de la Gimnaziul Real de Băieţi, iniţiază crearea “Societăţii de Ajutor Reciproc” pentru cazuri de deces, precum şi “Societatea Regina Elisabeta a Comercianţilor şi Meseriaşilor”.

 La data de 6 ianuarie 1896, profesorul Angelescu întemeiază “Societatea Agricultorilor Regina Elisabeta”, cu primul sediu în comuna Matca.

 În anul 1937 are loc fuzionarea acestor societăţi în “Societatea Mixtă de Ajutor Reciproc Unirea Tecuci” care, cu rezultate notabile, funcţionează şi astăzi, având membri în toate localităţile judeţului.

   În aceste condiţii şi la Galaţi devenise imperios necesar a se înfiinţa o organizaţie de ajutor reciproc, permanentă şi numai pentru pensionari. 

Pagina precedentă: Despre Galați Pagina următoare: Trecut și Prezent