Activități turistice

Activitatea turistică

 Descriem activitatea de turism într-un capitol separat deoarece Casa pensionarilor gălăţeni, pe lângă întreaga gamă de acţiuni descries până acum, este şi o  adevărată agenţie de turism.

 Preşedintele nostru, domnul profesor Ionel Hâncu, s-a format ca iniţiator şi organizator de turism încă din amfiteatrele Universităţii şi s-a desăvârşit la “şcoala de turism” a fostului O.J.T. Galaţi, devenind astăzi şi un adevărat şef de agenţie de turism. 

 În activitatea fostelor case de ajutor reciproc am găsit şi excursii organizate de preşedinţii acelor vremuri. Sunt cunoscute excursiile de o zi la Iaşi cu pensionarii de la Calea Ferată şi în anul 1954 cu vaporul la Tulcea. Dealtfel majoritatea excursiilor acelor vremuri se îndreptau spre Delta Dunării căci, pe lângă frumuseţile Deltei, aveau în program o bogată masă de peşte. În anul 1984, la trei astfel de excursii au participat 1100 de membri, cu o reducere de 30 % din partea C.A.R.P.

Din anul 2000, dinamica organizării şi a participării membrilor s-a situat permanent pe un trend ascendent, aşa cum reiese din tabelul de mai jos:

Principalele trasee au fost: Iaşi cu 27 de acţiuni, mănăstiri din Judeţul Galaţi cu 26 de acţiuni, Slănic Moldova cu 36 de acţiuni, Sinaia cu 30, Dobrogea cu 24, Transfăgărăşanul cu 15, Durău cu 10, Maramureş cu 3, turul României cu 2, Casa Poporului cu  4, mănăstirile din jurul Bucureştiului cu 5, centrul Moldovei cu 5, Iaşi-centrul Moldovei cu 3, Murighiol 6, Lacul Roşu-Sovata-Tuşnad cu 1, Lacul Roşu-Durău-Neamţ cu 1, Mănăstirea Caraiman cu 4, Vulcanii noroioşi cu 4, Lepşa 4, nordul Moldovei 3, nordul Dobrogei 2, Sovata-Nicula 1, Salina Turda 1, Oltenia de sub munte 2.

 În funcţie de aprobările Adunărilor Generale, o parte din acestea au fost subvenţionate de Casă cu un procent de 25 %. Restul au fost organizate cu plata integrală sau cu o parte din cupoanele de transport de care beneficiază pensionarii.

La început, excursiile erau conduse de domnul preşedinte, sau de ghizi ai unor alte agenţii. Dar, ca la orice “agenţie de turism” care se respectă, domnul preşedinte a creat un nucleu de colaboratori format din 14 persoane, i-a instruit, le-a pus la dispoziţie mare parte din materialul de  documentare, i-a învăţat cum se conduce o acţiune turistică. Acţiunile mai dificile le  conduce  el însuşi şi în prezent. În anul 2010 a condus 16 astfel de acţiuni. De acum însă, greul se împarte şi cu colaboratorii.  

 Redăm în continuare principalii colaboratori şi excursiile conduse de aceştia:  Prof. Univ. Dr. Buhăescu Toader- 7, Păun Costin - 21 de acţiuni, Grigorescu Antonia-15, Vătafu Constantina- 18, Popescu Constantina - 18, Chirilă Amelian - 14, Olaru Maria-10, Mihnea Lenuţa 5, Constantinescu Eufrosina -9, Stoian Gioconda- 13, Ciocan Lucian - 2 şi  Prof. Univ. Dr. Alexandru Rodica -1.

Pensionarii gălăţeni au devenit cunoscuţi pe anumite trasee, încât uneori au parte de plăcute surprize. La unele mănăstiri suntem aşteptaţi şi însoţiţi peste tot locul, ni se oferă iconiţe, se poartă cu noi lungi discuţii până târziu în noapte.  În luna mai 2010 primăria comunei Suceviţa ne-a făcut o surpriză deosebită. O delegaţie de tineri cu viceprimarul în frunte, în costume populare, ne-au cinstit cu colaci şi afinată.  Fiecare doamnă a primit şi câte o floare albă. FOTO

Spre deosebire de traseele obişnuite se poate observa tendinţa preşedintelui nostru spre trasee noi şi de aceea ne propunem a lăsa viitorului câteva alte obiective mai puţin cunoscute, dar demne de vizitat.

 Imediat lângă Galaţi se află trei locuri care te cheamă la frumuseţe şi la retrăiri emoţionale. În pădurea Gârboavele se află un muzeu al satului “Gospodăria tradiţională” cu locuinţe ţărăneşti specifice zonei de sud a Moldovei din comunele Cavadineşti, Chiraftei, Corod şi Cahul, dotate cu toate cele ce ne-au fermecat copilăria. La Şiviţa, “Vatra cu dor” a artistului Paul Buţa, este unul din puţinele muzee etnografice funcţionale. Războiul de ţesut, cuptorul de pâine, roata olarului, atelierul de măşti te trimit în timp şi uiţi de trecerea timpului. 

 Muzeul de istorie de la Tuluceşti te poartă în timp cu exponate din perioada formării poporului român, până la priceperea fetelor de măritat în ţesutul şi cusutul ştergarelor din anii 1950. Şi dacă vizita începe în sensul invers al descrierii, în pădure poţi face picnic până sub razele lunii.

În mod special, sau la întoarcere din alte excursii, putem să facem un scurt popas la Iveşti, în muzeul unde facem cunoştinţă cu amintiri despre Hortensia Papadat-Bengescu, despre Ştefan Petică - poet simbolist, traducător şi publicist, cu amintiri despre Eremia-Teofil Grigorescu - general şi erou naţional, despre scriitorul, dramaturgul, publicistul şi regizorul teatral Victor Ion Popa şi alţii. Ne mai putem opri la conacul lui Costache Negri de la Mânjina, unde fruntaşii generaţiei paşoptiste se întâlneau deseori pentru a discuta principiile ce s-au susţinut în documentele programatice ale Revoluţiei de la 1848.

Se spunea că Galaţiul este departe de zonele turistice şi de aceea turismul este slab. Era! Domnul Hâncu a infirmat acestea. Mânăstirile din judeţul Galaţi, împreună cu “Sihastrul” Vrancei şi “Codrii Buciumenilor” trezesc o permanentă dorinţă de închinare în acestea. În Dobrogea, excursiile de 1-2 zile sunt frecvente şi deosebite. Mănăstirea “Peştera Sfântului Apostol Andrei”, numită pe drept cuvânt Betleemul românesc, locul unde s-a născut creştinismul la români, reprezintă o permanentă dorinţă pentru toţi cei care merg aici cu credinţă, cu nădejde şi cu dragoste pentru Dumnezeu.

 Loc prielnic pentru intrarea în paradisul Deltei, comuna Murighiol păstrează pentru noi ruinele Cetăţii Halmyris, cetate care atunci se afla la malul Mării Negre (informăm că Dunărea transportă anual 83 milioane tone de nămol. Un tren cu 750 mii de vagoane ar putea fi încărcat cu acesta).

 Halmyris- cetate antică romano-bizantină şi şcoală duhovnicească deosebită, cu urme de locuire din secolele VI-V  a. Chr., este menţionată încă din secolul I d.Chr. În cripta basilicii, au fost descoperite moaştele celor mai vechi martiri creştini atestaţi în Dobrogea, Epictet şi Astion, martirizaţi în cetate în timpul lui Diocleţian (anul  290). Astăzi se ridică aici cea mai mare catedrală a Dobrogei, se organizează procesiuni şi pelerinaje.

Pe drumul Iaşilor, în  apropierea câmpului dintre apa Rahovei şi a Bârladului, pe un deal ce domină valea, se află monumentul Marelui Voievod Ştefan, cel care, în ziua de 10 ianuarie 1475 le-a arătat turcilor ce înseamnă dragostea de ţară. Statuia, opera a lui Mircea Ştefănescu,  la dezvelirea ei în anul 1975 a marcat 500 de ani de neatârnare a Moldovei.   

 Puţin mai sus, la nord de Vaslui, se află Mănăstirea “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” de pe Movila lui Burcel.

 Dincolo de legenda întâlnirii dintre Burcel si Ştefan cel Mare,  Movila lui Burcel este locul unde se îngemănează istoria cu credinţa în Dumnezeu. În spatele movilei vizibile din şosea se află o altă movilă căreia, înainte de anul 1940, i s-a retezat vârful pentru înălţarea unei candele imense închinate lui Ştefan cel Mare şi lui Dumnezeu. Ulterior, în loc de  aceasta, s-a construit un monument peste care, în trecere, vântul ne cântă istoria. Pe movila mare, în spatele bisericii în construcţie, se află o bisericuţă din lemn al cărui candelabru este confecţionat din coarne de cerb. Turistul, aşezat pe băncuţe de lemn, are sub privire Dealurile Moldovei îmbrăcate primăvara în culori maro şi verde crud şi stăpânite toamna de verdele intens, grena şi galben pur. Seara, în joaca lor, sub razele soarelui către ascuns, norii au forme greu de imaginat. Întregul teren este declarat “rezervaţie naturală botanică”. Un scurt popas aici face excursia de neuitat.

Pe drumul Bacăului, între Piatra şi Târgul Neamţului, pe drum asfaltat, spre stânga, se află un alt diamant al Credinţei, mănăstirea Horaiţa. Atestată de Alexandru cel Bun la 11 iulie 1428, este puternic legată de Ştefan cel Mare. În anul 1466 acesta mută călugării mai sus, la Horoicioara şi aduce la Horaiţa ostaşi “din jurul Curţii de la Vaslui” pentru odihnă şi refacere. Actuala biserică construită de Arhimandritul Ermoghen Buhuşi între 1848-1867 este unicat în România. Acoperişul cu opt turle semnifică infinitul vieţii şi al credinţei, la fel ca şi cifra opt şi forma mucenicului. Pictura interioară te întâmpină cu căldură. Catapeteasma, lucrată la Viena, în lemn aurit, este unică în lume. Amvonul se află plasat în exteriorul ei, deasupra uşilor împărăteşti. La Horaiţa Regele Carol al II lea a fost exilat timp de 75 de zile, ca pedeapsă pentru căsătoria sa secretă cu Zizi Lambrino.

 Pe drumul dintre mănăstirea Secu şi Sihla, pe o cărare, printre stânci înnegrite de neluminarea soarelui, se află “Peştera Maicii Teodora”. Ascunsă printre stâncile negre, peştera are o frumuseţe de blândă visare. Printre stânci  cărarea duce mai departe până ce pădurea se deschide. Într-o lumină amplificată de ozonul pădurii, ai sub priviri, până departe, culmile împădurite. Jos, la picioare, pe platou, iarbă, flori şi Înalta Credinţă: Mănăstirea Sihla.

 Aflat sub protecţia Maicii Domnului pentru îndeplinirea sfintei misiuni de înălţare a Mănăstirii Caraiman,  Ieromonahul Gherontie Puiu, Stareţul mănăstirii, este cel care s-a învrednicit şi a trudit pentru ridicarea acesteia la picioarele celeilalte cruci, simbol al Credinţei Montane, “Crucea Caraiman”. Dincolo de “Jepi”, lângă un pârâu repede curgător, pe un platou cu iarbă veşnic verde, în mijlocul căruia se află un brad retezat de furtună sub forma neobişnuită  a unui policandru uriaş, a găsit părintele Gherontie Puiu loc de primă închinăciune după 10 ani de sihăstrie în munţi. Astăzi, un “aghiazmatar”, un fel de capelă din lemn, de formă circulară, primeşte credincioşii din toată ţara. Crucea albă din vârful bradului se luminează odată cu luminile din Buşteni, având lângă ea primul clopot şi toaca mănăstirii.

     Şi pentru că, în aceste pagini ne-am ocupat de o parte din frumuseţile ţării şi din  Universul Credinţei, să credem şi să sperăm că preşedintele nostru se va putea ocupa încă multă vreme de turismul pensionarilor gălăţeni.