Despre Galați

Judeţul Galaţi, situat la răscrucea unor vechi drumuri comerciale, udat de marile ape ale Moldovei, între Dunăre, Siret şi Prut, a avut şi are un rol important în economie, în viaţa social-culturală şi în istoria României.

Descoperirile de la „Rateş", lângă Tecuci, de la Suceveni, Pleşa, Puricani, Folteşti, Stoicani, Drăguşeni, ş.a. demonstrează că pe aceste meleaguri au trăit oameni cu mii de ani în urmă, iar prin alte descoperiri arheologice, s-a dovedit că viaţa colectivităţilor umane din judeţ s-a desfăşurat neîntrerupt.

Bine conturată este şi perioada daco-getică pe teritoriul judeţului. Fosta cetate dacă Piroboridava (comuna Poiana) a fost cea mai puternică cetate daco-getică descoperită până în prezent pe teritoriul Moldovei.

         Şi descoperirile arheologice de pe raza oraşului Galaţi îi atestă şi acestuia locuirea încă din preistorie.

Pentru perioada istoriei dacilor însă, relevante sunt urmele descoperite în castrul de la Bărboşi, unde a existat o cetăţuie dacică întărită, care a dăinuit între secolele II î.e.n. şi sec. II e.n.

În locul acesteia, Traian a construit un puternic castru, cu piatră de Dobrogea, pe care l-a folosit drept garnizoană pentru supravegherea Dunării şi a drumului comercial ce lega Moesia Inferioară, prin sudul Moldovei, cu Transilvania şi care a dăinuit până în sec. al V-lea.

Prima atestare documentară despre Galaţi este din 29 septembrie 1445, când Ştefan Voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, într-un „Uric” către Mănăstirea Humorului menţionează localitatea ca „satul lui Gălaţi.”

În anul 1541, George Reichesstorffer îl menţioneză, pe o hartă a ţinutului, ca localitate cu trei turnuri, ceea ce îi conferă o mărime şi o importanţă  deosebită.

Numele oraşului s-a format în vechime, prin alăturarea la termenul „Gal”, de origine slavă, ce însemna „negru, murdar, noroi”, a sufixului „at”, devenind la singular „Gal-at”, iar la plural „Galaţi”. Tradiţii, legende şi unele scrieri, sunt încă 3-4 izvoare după care oraşul şi-ar fi luat numele şi care, toate la un loc, sau fiecare în parte, pot avea un sâmbure de adevăr.

După expresia lui Dimitrie Cantemir, Galaţiul a reprezentat în epocă „târgul de negoţ cel mai vechi de pe toată Dunărea”. „Epoca de aur” a localităţii, în vechime, a fost perioada „Porto Franco” (1837-1874).

Galaţiul îşi leagă numele şi de cel mai important act pozitiv al timpului: Unirea Moldovei cu Ţara Românească. Atât principele Cuza, cât şi diplomatul Costache Negri, au fost pârcălabi de Galaţi. Epoca acestora reprezintă o perioadă de referinţă în trecutul oraşului, „aură” ce se va continua şi în primele decenii ale sec. XX.

Călătorul care-şi propune să cunoască principalele obiective ale oraşului, are destule de ales. Muzeul Judeţean de Istorie, cu peste 50000 de bunuri, are o bibliotecă documentară cu peste 8000 de volume, are secţii de arheologie şi istorie veche, piese de mobilier, obiecte personale ale personalităţilor şi diferite documente referitoare la Cuza, Negri, Kogălniceanu, etc.

Muzeul de Artă Vizuală, înfiinţat în 1967, este unicul muzeu de artă contemporană din ţară care cuprinde pictură, sculptură, grafică şi arte decorative.

Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii a devenit, din anul 1990, o instituţie care cuprinde o expoziţie botanică pe 15 hectare, cu un Rossarium de referinţă în România, sere, acvarii cu peşti exotici şi peşti pe cale de dispariţie, planetarium şi o sală multimedia pentru activităţi cu publicul.

Faleza, cu tabăra de sculptură în metal, organizată în anii 1976-1977, reprezintă un ideal loc de odihnă, promenadă şi agrement.

Teatrul Dramatic  „Fani Tardini”, deschis oficial în anul 1955, Teatrul Liric „Nae Leonard” înfiinţat în 1956 şi purtând numele „Prinţului operetei româneşti”, sunt tot atâtea locuri demne de vizitat, atât în perioada festivalurilor naţionale şi internaţionale, cât şi în stagiuni.

Biblioteca „V. A. Urechia”, fondată prin Decret Regal în anul 1889, se află în fostul sediu al Comisiei Europene a Dunării şi cuprinde peste 600000 de volume (cărţi, periodice, manuscrise, hărţi, discuri, casete, CD-Romuri, etc.).

Universitatea “Dunărea de Jos”, fostă “Palat de Justiţie”, este înfiinţată în anul 1948,  are 15 facultăţi cu 46 de profiluri. Pe malul Siretului, la confluenţa acestuia cu Dunărea, se înalţă  unitatea de învăţământ superior privat, Universitatea  “Danubius”,  înfiinţată în anul 1995, prin străduinţa Profesorului Universitar Doctor Benone Puşcă.

 Palatul administrativ, construit între anii 1901-1906, sub conducerea arhitectului Ion Mincu şi cu sculpturi realizate de marele artist al vremii Frederic Storck, este prima lucrare dedicată unui edificiu public reprezentativ al Galaţiului.

 La mila 80 se află Şantierul Naval “Damen” care îşi începe activitatea în anul 1898, când au fost terminate lucrările de montaj ale celor două docuri plutitoare. Astăzi acesta dispune de o dotare tehnică de înaltă productivitate.

Călătorul mai poate întâlni în Galaţi Societatea pe Acţiuni Arcelor Mittal “Sidex”, ce asigură 95% din necesarul intern de oţel laminat.

Palatul Navigaţiei (1912-1915) construit de arhitectul Petre Antonescu, după planurile lui Anghel Saligny, un număr însemnat de biserici şi mănăstiri şi încă alte multe locuri şi obiective, fac din Galaţi un oraş de primă importanţă al României.