Imobilele și patrimoniul

Imobilele și patrimoniul C.A.R.P. Galaţi

Din scurta istorie  a modului de constituire a Casei de Ajutor Reciproc Pensionari Galaţi, a reieşit că aceasta s-a constituit prin înfiinţare, absorbţie şi transfer de membri de la alte societăţi, asociaţii şi C.A.R.-uri de la nivelul oraşului, care au fiinţat de-a lungul timpului. În aceste condiţii este de înţeles că şi sediile de desfăşurare a activităţii au avut acelaşi drum sinuos.

 Primele sedii de desfăşurare a activităţii de ajutor reciproc au fost, de regulă, pe lângă unităţile economice sau administrative care le-au generat.

 Când asociaţiile au devenit unităţi de întrajutorare de sine stătătoare, cu conducere şi statute proprii, s-au desprins de unităţile mamă şi şi-au cumpărat sau închiriat sedii proprii.

  În data de 29 ianuarie 1938, Societatea Pensionarilor Publici “Dunărea de Jos” a cumpărat de la Ion şi Maria Longinescu, din Bucureşti, imobilul din strada Reconstrucţiei (fostă Colonel Boyle nr 18) prin Hotărârea Tribunalului Covurlui 4227 din 21.01.1938. Prin procesul verbal numărul 1 din 14.01.1945, pensionarii de la “Dunărea de Jos” închiriază şi un alt local pentru satisfacerea cererilor membrilor săi, în strada Locotenent Tcacenco nr. 9. O parte din imobilul de pe strada Reconstrucţiei a fost închiriat la diverşi gălăţeni, până în anul 1945, când a fost rechiziţionat pentru găzduirea ofiţerilor sovietici, până în anul 1954.

Prin Decizia 145 din 25.09.1954 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Galaţi se hotărăşte  “trecerea patrimoniului  Societăţii Pensionarilor  “Dunărea de Jos”, în folosinţa Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Publici din Galaţi”, decizie care închide definitiv activitatea societăţii “Dunărea de Jos”.

 Un alt local proprietate a C.A.R. Pensionari Galaţi, a fost cel din strada Portului nr.6, cumpărat în anul 1950 şi vândut la 11.07.1997, către “S.C. Baza srl” din strada Poşta Veche nr. 172, cu suma de 87000000 lei.

  După reorganizarea C.A.R. Pensionari, conform H.C.M. 204 din 21 noiembrie 1951 şi până în anul 1954, sediul C.A.R. Pensionari  s-a aflat în clădirea Primăriei Galaţi din strada Victor Macri, actuala stradă a Universităţii. Între anii 1953 şi 1959, C.A.R. Pensionari a dispus de imobilul din strada Traian nr. 98 închiriat la Societatea Subofiţerilor Pensionari şi care, după desfiinţarea acesteia, a fost folosit ca ateliere proprii.

 Tot pe strada Traian, la numărul 55 au fost închiriate trei încăperi în suprafaţă de 40 m.p. pentru confecţionat sicrie şi cruci, pentru membrii C.A.R., la preţuri sub preţul pieţii.

 În anul 1973, după reînfiinţarea C.A.R. Subofiţeri Pensionari, prin decizia numărul 157 din 7 aprilie a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Galaţi, sediul noului C.A.R. funcţionează, în spaţiul închiriat, pe strada Traian 152.

  În data de 8 ianuarie 1963, C.A.R. Pensionari cumpără un imobil în strada Dobrogeanu Gherea nr. 8 în suprafaţă de 94,96 mp, pe care îl închiriază la Întreprinderea Poligrafică Galaţi, până la data de 10 iulie 1969, după care este folosit ca depozit, ateliere şi magazii.

 Între anii 1972 şi 1976, se închiriază, tot pentru activităţi de deservire a pensionarilor, un spaţiu pe strada Gării nr.28.

 Singurul imobil care se mai află în proprietatea C.A.R. Pensionari Galaţi, este actualul sediu din strada Domnească nr.53.

 Cumpărarea a fost aprobată în adunarea generală din 08.02.1982, de la şapte coproprietari. Actul de vânzare-cumpărare numărul 4552 din 17.08.1982, emis de Notariatul de Stat Judeţean Galaţi este semnat de delegatul coproprietarilor, inginer Simu I. Gheorghe, iar din partea C.A.R. Pensionari de către preşedintele Morun Nicolae. FOTO

  Clădirea, monument de arhitectură, se află în Lista Monumentelor Istorice la poziţia 116.Gl-II.m-B-03015-Casă 1900.

Înainte de descrierea imobilului, se cuvine să arătăm pe scurt că acesta este amplasat în zona centrală a oraşului, pe strada Domnească.  Bulevardul lung de 4 kilometri, este o adevărată coloană vertebrală a oraşului, pornind de pe faleza Dunării şi până la Parcul Carol (fost Parcul C.F.R.).

 În imediata apropiere a sediului C.A.R.Pensionari se află un grup de clădiri monumente de arhitectură, dintre care amintim: Muzeul de Istorie, Sediul Primăriei Municipiului (fost Hotel Grand), Biserica “Vovidenia”, Rectoratul Universităţii “Dunărea de Jos”, Teatrul Dramatic “Fani Tardini”, Centrul Cultural “Dunărea de Jos”, Palatul Administrativ, ş.a.

 Pentru a se pune în evidenţă valoarea Palatului Administrativ, conducerea comunistă a judeţului a întocmit un plan de sistematizare a zonei, în vederea amenajării unei pieţe publice în faţa acestuia. Prima construcţie valoroasă demolată se afla în dreapta teatrului. Clădirea impresiona prin portalul de epocă şi curtea interioară umbrită de tei şi castani. Urmau spre demolare alte câteva construcţii valoroase, printre care şi sediul C.A.R. Pensionari. Rămânem datori fostului preşedinte Aurel Scorţaru cel care, prin voinţa şi diplomaţia sa, a reuşit să salveze acest edificiu care, probabil, este unic între sediile pensionarilor din România. 

  Imobilul actual a fost edificat la sfârşitul sec. al XIX-lea, comanditorul şi proprietarul originar fiind familia Dabija. Familia Carp şi apoi familia Gîscanu au fost proprietari ulteriori. Clădirea a fost concepută în stil popular românesc, cu intrarea din curte, ca o locuinţă unifamilială, cu planimetrie rectangulară având două corpuri de clădire, legate între ele, fiecare cu un alt regim de înălţime.

  Suprafaţa totală a terenului este de 1696 m.p. Suprafaţa construită este de 661,6 m.p. din care corpul principal are 370 m.p., corpul cu etaj şi subsol 149,8 m.p., iar corpul anexă are o suprafaţă de 149 m.p. Corpul principal are doar parter, pe când corpul anexă se dezvoltă pe un regim de înălţime cu subsol, parter şi etaj.

 Corpul principal are o faţadă pe str. Domnească, intrarea fiind prin curte, pe latura dinspre miază-zi, pentru a asigura o mai bună iluminare pe timpul zilei.

  Faţada corpului principal este împărţită în trei registre. Registrul inferior, delimitat de un brâu profilat, îl constituie soclul tencuit cu praf de piatră, registrul median conţine ferestre mari cu ancadramente profilate. La partea superioară aceste ancadramente prezintă cornişe susţinute de console spiralate.  Registrul superior, constituit din antablamentul construcţiei, ne relevă, sub cornişă cu console cu motive florale şi antropomorfe (la colţuri), o faţetare cu muluri în formă de chenare, în interiorul cărora sunt înscrise rozete cu rol de aerisire şi iluminare a podului.

5 foto interior Casă

 Intrarea principală  se vrea a fi somptuoasă, prin  prezenţa unui fronton triunghiular, susţinut de două coloane ale căror capiteluri prezintă motive vegetale. Imobilul poartă în zilele noastre amprenta atmosferei ce domnea în familia ce o locuia, precum şi pe cea a individualităţilor ce o compuneau. În vestibule întâlnim două oglinzi cu ancadrament profilat, încadrate între două colonate angajate, cu capiteluri cu motive florale, care susţin un arc în formă de acoladă. Holul este puternic decorat cu stucaturi cu motive vegetale. Uşile de acces către camere, înalte, din lemn, prezintă frontoane tot din stucatură.

 Pereţii fiecărei încăperi ale corpului principal prezintă la partea superioară stucatură cu model “à la 1900” (ornamentaţie bogată, cu motive antropomorfe şi vegetale, aurite). Cupidonii sunt prezenţi pe frontoanele uşilor.

 Încălzirea se făcea cu sobe de teracotă “Meissen”, cu cahle multicolore, deosebite, proprii epocii.

Holul central este prevăzut cu luminator în tavan, pentru o bună iluminare în timpul zilei.

Acoperişul, în patru ape, este acoperit în anul 2010 cu tablă tip ţiglă metalică. 

Pentru conservarea patrimoniului şi pentru consolidarea clădirii afectată de cutremure, în anul 1993 preşedintele Aurel Scorţaru s-a preocupat şi de consolidarea acesteia. A căutat cei mai buni meşteri, pe care i-a supravegheat permanent, astfel că nimic din frumuseţea iniţială nu a fost înlocuit sau deteriorat.

A se interveni în modificarea spaţiului sediului este imposibil. Actuala conducere a C.A.R. Pensionari are în vedere construcţia unui alt local, în curtea celui existent, pentru lărgirea ariei de preocupări pentru membrii Casei şi pentru modernizarea bazei materiale.

 Dezvoltarea bazei materiale a C.A.R. Pensionari a avut şi ea o evoluţie istorică. De la maşinile de scris cu carul mic şi carul mare, de la calculatoarele de buzunar sau cele cu bandă de hârtie, ce au constituit baza de calcul la toate C.A.R.P.-urile ce s-au reunit în actualul C.A.R. Pensionari Galaţi şi până la calculatoarele moderne drumul a fost destul de lung şi de greu, dar, spre satisfacţia noastră, s-a desfăşurat în deplină legalitate. Din materialele cercetate nu a reeşit că, istoric, s-ar fi produs ilegalităţi financiare.  Din nou trebuie să amintim rolul preşedintelui Scorţaru şi în această privinţă. La început, aparatura electronică de calcul se găsea rar, se achiziţiona greu prin planificări, cu aprobări speciale şi în condiţiile unor dobânzi foarte mari la rate şi împrumuturi. Într-un timp destul de scurt, preşedintele Scorţaru a achiziţionat întreaga gamă de calculatoare de care era neapărată nevoie

În momentul de faţă, toate datele de evidenţă a membrilor, a depunerilor şi împrumuturilor, a întregii activităţi economico-financiare sunt stocate în memoria calculatoarelor. De la înscrierea cererilor, până la eliberarea împrumuturilor sau ajutoarelor materiale, totul este evidenţiat, catalogat, stocat. Fiecare birou dispune de aparatura necesară, chiar dacă nu toată este de ultimă generaţie. 

 În hol, aşteptarea este mai plăcută prin vizionări la televizor sau urmărind pe D.V.D. aspecte din activitatea unităţii, astfel că baza materială asigură buna desfăşurare a activităţii, asigură condiţiile de muncă civilizată pentru personalul angajat şi o bună deservire a celor peste 43000 de membri ai Casei.