Trecut și Prezent
Trecut şi prezent în activitatea Casei de Ajutor Reciproc- Pensionari Galaţi
Istoria destul de bogată a activităţii de ajutor reciproc la Galaţi, a creat premisele organizării de societăţi de ajutor reciproc numai pentru pensionari.
Astfel, în iarna anului 1907, un număr de 9 gălăţeni (dintre care 3 ofiţeri în rezervă), pornesc acţiunea, găsesc încă 110 pensionari „ai statului, comunei şi ai judeţului, civili, militari cât şi eclesiastici”, împreună cu care formează nucleul membrilor fondatori.
Prin procesul verbal nr.1 din 18 aprilie 1907, se hotărăşte convocarea adunării generale (anexa 3). Adunarea generală are loc „pe ziua de Joi 27 Aprilie 1907, în localul şcoalei No. 1 de băieţi”.
„În cea întâi Duminică a lunei Iunie 1907” o nouă adunare generală a aprobat „Statutele Societăţii Pensionarilor Galaţi”. Această întâia Duminică a lunei Iunie a fost în a treia zi şi care, conform articolului 27 din statut, este ziua fondării C.A.R. Pensionari Galaţi (anexa 4). În statut se regăsesc şi numele celor 119 membri fondatori, cu sumele depuse şi adresa. În afara de membrii fondatori, în statut se regăsesc articole privind membrii aderenţi şi membrii onorifici, acei membri care „vor primi să dea concursul d-lor benevol la mărirea fondului societăţei”.
Cotizaţiile membrilor societăţii se plătesc la Societatea „Maior Mincu” - Covurlui, str. Mare Nr 33.
Comitetul de administraţie:
Preşedinte: I. Plăvănescu
Vice-preşedinte: N. C. Iacovachi
Casier: Loc. Colonel I. Constantinescu
Cenzor: D. V. Cerchez
Membri: S. Hociung, Maior I. Mincu, S. Raicu şi căpitan Al. Vardala
Secretar-contabil: C. Zaharia
După cum se poate vedea, din componenţa comitetului, preşedintele Societăţii Economice „Maior Mincu”, unde se depuneau cotizaţiile membrilor C.A.R.P.-ului, este doar un simplu membru al comitetului nou ales al Societăţii Pensionarilor Galaţi.
Având în statut prevederi mai avantajoase decât celelalte societăţi de ajutor reciproc, la această nouă societate au aderat, prin transfer, majoritatea pensionarilor de la societaţile „Moldova” şi „Mângâerea”.
Concluzionând, constatăm că ziua de 18 aprilie 1907 este ziua hotărârii de infiinţare a C.A.R. Pensionari Galaţi, iar ziua de 3 iunie este ziua consfinţirii acestei hotărâri, este ziua fondării Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Galaţi, deoarece, conform legii, orice fel de societate se înfiinţează având drept bază Actul Constitutiv şi Statutul de funcţionare.
În continuare vom urmări noi hotărâri de înfiinţare de C.A.R.-uri ale pensionarilor gălăţeni, legăturile lor cu cel înfiinţat în anul 1907, precum şi incheierea procesului de unificare ale acestora prin „Decizia no. 246” a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Galaţi din 25 septembrie 1979 (anexa 5).
Astfel, în anul 1931, prin sporirea numărului de pensionari la nivelul oraşului, ia fiinţă şi „Societatea Pensionarilor Publici „Dunărea de Jos”, sub conducerea lui Constantin Modârjac, societate recunoscută prin Sentinţa no. 552/1931 a Tribunalului Covurlui”.
Prin atragerea unui mare număr de membri şi printr-o politică financiară activă, până în anul 1938, aceasta a devenit atât de puternică încât în anul 1938 a cumpărat din fonduri proprii, un sediu „compus din 2 etaje, cu câte patru camere pe fiecare etaj, pe strada Colonel Boyle (fostă Speranţei) nr. 18” .
Cu toată valoarea sa, prin H.C.M.nr. 402 din 14 aprilie 1950, Societatea Pensionarilor „Dunărea de Jos” este desfiinţată. Ulterior, prin Decretul 204 din 21.11.1951 se specifică: „Întregul patrimoniu al fostelor societăţi ale pensionarilor, să fie trecut în patrimoniul noilor case de ajutor reciproc ale pensionarilor”. În aceste condiţii, Ministerul Prevederilor Sociale dispune ca patrimoniul C.A.R. Pensionari „Dunărea de Jos” revine C.A.R. al Pensionarilor de pe lângă Secţiunea de Prevederi Sociale Galaţi care, cu vechimea sa de peste 40 de ani, avea un impact mai puternic în viaţa socială a oraşului.
Între timp, pe lângă o parte din societăţile de ajutor, încă nedesfiinţate, alte două organizaţii au legătură directă cu mersul lucrării.
În luna noiembrie 1947, un număr de 5 pensionari de la calea ferată, iau iniţiativa şi înfiinţează C.A.R.Pensionari- Calea Ferată Galaţi. La cei 59 membri fondatori se mai adaugă, prin transfer, o parte din membrii C.A.R. Pensionari existenţi în C.A.R.-C.F.R. Salariaţi şi astfel, la adunarea generală au participat aproximativ 250 de pensionari ceferişti, portuari, navalişti. Acest fapt a determinat o puternică dinamică a înscrierilor în noul C.A.R. Pensionari a cărei activitate a fost repede recunoscută de conducerea Primăriei Galaţi.
Principalul organizator şi primul preşedinte al noului C.A.R. a fost Radu Ionescu, aspirant copist la calea ferată încă din data de 01.03.1915.
Cum după perioada de secetă din anii 1946-1947 populaţia traversa o perioadă grea, Radu Ionescu se preocupa de atragerea de fonduri şi ajutoare din donaţii locale dar şi, mai ales, din ajutoare internaţionale. Personal, ţinea şi o evidenţă paralelă cu a autorităţilor, privind bunurile mobile şi imobile rămase de la evreii repatriaţi sau confiscate de la aceştia de către regimul comunist.
Sfârşitul anului 1951 face lumină în activitatea de ajutor reciproc. Imediat după publicarea Decretului 204 din 21.11.1951, Secţiunea Prevederi Sociale a Sfatului Popular Oraş Galaţi a luat măsuri de revigorare a activităţii Societăţii Pensionarilor Galaţi. Fostul perceptor Alecu Botezatu este însărcinat cu organizarea adunării generale.
După expresia sa, acesta a primit “un braţ de hârţoage vechi”, de la începuturile societăţii în anul 1907, unde erau trecuţi “mai mulţi membri morţi decât vii” şi împreună cu cei ce lucraseră până atunci au mobilizat membrii şi au pregătit adunarea generală care are loc în luna februarie 1952, în sala cinematografului „Popular”.
După reorganizare, preşedintele Alecu Botezatu, nefiind pensionar, a continuat să fie plătit de către Abatorul Galaţi, care, împreună cu Ocolul de vite şi Tăbăcăria, se aflau pe strada Brăilei şi ocupau întregul spaţiu dintre străzile Saturn şi 11 Siret, până la terenul viran pe care se află astăzi parcul pentru copii şi Grădina Botanică.
Primul sediu a fost pe strada Victor Macri, în spatele Universităţii, căci, după desfiinţarea din 14 aprilie 1950, sediul societăţii „Dunărea de Jos” trecuse în proprietatea Primăriei Galaţi. Ulterior, prin Decizia 145 din 25 septembrie 1954, se hotărăşte „trecerea patrimoniului Societăţii Pensionarilor „Dunărea de Jos” în folosinţa Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Publici din Galaţi”.
Imediat după reorganizare, C.A.R. Pensionari începe activitatea de reglementare a activităţii de ajutor reciproc la nivelul oraşului. Prin adresa nr. 88 din 14 august 1953, către Ministerul Prevederilor Sociale, printre altele, s-a cerut „Desfiinţarea C.A.R. Pensionari C.F.R. şi a C.A.R. a Subofiţerilor Pensionari” astfel că până în anul 1954, la acesta s-au transferat şi majoritatea membrilor de la unităţile desfiinţate. Aceştia „au primit vechimea de la societăţile de unde vin, cu condiţia să verse toate cotizaţiile restituite de la societatea de unde au plecat”.
După 20 de ani, crescând numărul subofiţerilor care au ieşit la pensie, aceştia solicită Ministerului Muncii reînfiinţarea C.A.R. Subofiţeri Pensionari şi astfel Ministerul Muncii, prin Direcţia Asistenţei Sociale, prin Ordinul nr. 6/1973, aprobă reorganizarea C.A.R. Subofiţeri Pensionari, conform Legii 13/1972. Prin Decizia nr.157 din 7 aprilie 1973, Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Galaţi decide „înfiinţarea Casei nr. 2 de ajutor reciproc a pensionarilor Galaţi”. Sediul noii Case de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Galaţi se stabileşte pe str. Traian nr. 152, în fostul sediu al C.A.R. Subofiţeri pensionari, ce fusese desfiinţat prin Adresa 88/1953 a C.A.R. Pensionari Galaţi (Anexa 6 şi 7). Cealaltă organizaţie de ajutor reciproc, fondată pe 3 iunie 1907, a fost denumită neoficial C.A.R. Pensionari nr. 1.
În următorii 5-6 ani, crescând aria preocupărilor pentru o activitate de într-ajutorare pe un paletă mai mare de activităţi economice, sociale, medicale, culturale, s-a simţit nevoia de o nouă organizare şi o coordonare centralizată. Astfel, la data de 19 aprilie 1979, în adunarea generală extraordinară a caselor de ajutor reciproc numărul 1 şi numărul 2, ţinută în sala cinematografului „Popular”, în prezenţa a 689 de delegaţi şi membri ai casei, cele două C.A.R.P -uri s-au unit într-o singură organizaţie sub numele de „Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Galaţi”. La adunare a participat ca invitat de onoare şi Moraru Petre, fost, mulţi ani, preşedinte onorific al C.A.R. Pensionari Galaţi. Fuzionarea celor două C.A.R.P.-uri este legalizată prin „Decizia nr. 246 din 25 septembrie 1979 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Galaţi”.
Aşezarea activităţii de ajutor social pe baze noi, unitare, are loc, în bună parte, în urma H.C.M nr.454 din 27.02.1957 care pune baze noi prin “Statutul-tip pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Caselor de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor” şi a Instrucţiunilor nr. 615 din 17.07.1957, privind asistenţa bătrânilor pensionari şi nepensionari.
Concluzionând preocupările pentru întrajutorarea materială şi spirituală a gălăţenilor, afirmăm că Galaţiul şi-a adus contribuţia sa, atât la ajutorul, cât şi la progresul economico-social şi moral al oamenilor.
Preluând activitatea şi experienţa înaintaşilor, actuala conducere a C.A.R.P. Galaţi se înscrie pe aceeaşi linie de valoroase acţiuni sociale, culturale, turistice şi de întrajutorare.